Masajul sportiv

Printre mijloacele de pregătire, refacere și recuperare a sportivului face parte și masajul, un procedeu cunoscut și practicat încă din antichitate. Tehnica aplicării masajului sportiv, ca și celelalte forme de masaj (întreținere, recuperare, refacere etc.), are la bază o serie de manevre ce influențează diferit tegumentele, sistemul muscular, sistemul articular, sistemul nervos etc. Acest lucru determină individualizarea diferitelor proceduri în funcție de obiective.

Datorită efectelor sale, masajul spotriv a devenit indispensabil în activitatea de zi cu zi a sportivului, el putându-se aplica în scop stimulator (înainte de antrenamente și competiții) sau în scop de refacere (neuropsihică sau neuromusculară).

Masajul de antrenament deține un rol important în antrenament pentru că:

• favorizează adaptarea organismului la efort,
• permite repetarea mai frecventă a probelor de mare intensitate sau durată,
• protejează sportivul de efectele dăunătoare ale oboselii,
• stimulează funcțiile organice, în special circulația și schimburile energetice din mușchi,
• are efecte neuromusculare.

Ședința de masaj sportiv nu se începe imediat după terminarea efortului, ci după un repaus al sportivului de câteva ore. Procedeele masajului de antrenament se aplică cu intensitate medie, nepermițându-se manevre dure – neteziri în pieptene, fricțiuni profunde, frământat, cernut, rulat. Mușchii obosiți sunt tratați cu manevre liniștitoare de netezire și fricțiune vibrată.

Dacă se execută în condiții corecte, masajul de antrenament poate fi un factor care contribuie la prevenirea supra-antrenamentului.

Masajul competițional

Înaintea unui antrenament, dar mai ales înaintea unei competiții, la unii sportivi se manifestă un complex de manifestări comportamentale, neuropsihice și vegetative, creând „starea de start”.

Organismul, dar mai ales mușchii și marile funcții organice, suferă la începutul probelor sportive grele un fel de inerție, de dificultate de a trece de la starea de repaus la cea de efort maximal, mai ales în primele faze ale desfășurării probelor, datorită unei lipse de adaptare a organismului la efort și a unei lipse de pregătire fizică și psihică pentru proba respectivă.

Tulburările de adaptare se manifestă prin mișcări încete, randament scăzut sau chiar prin oprirea probei într-un „punct mort” datorită diminuării bruște a forțelor sau a unor tulburări cardiovasculare. Sportivul nu trebuie să insiste, întrucât pe un astfel de fond se pot produce accidente grave prin încordări și întinderi musculare sau articulare, prin smulgeri și rupturi de tendoane și ligamente. Această criză de adaptare poate fi învinsă prin exerciții fizice pregătitoare efectuate în cadrul încălzirii și prin masajul de încălzire.